Carpații Orientali:
· reprezintă cea mai întinsă unitate montană, ocupând jumătate din suprafața Carpaților situați pe teritoriul țării noastre;
· Limite: N: granița cu Ucraina;
S: Subcarpații de Curbură, Valea Prahovei;
V: Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Dealurile de Vest, Câmpia de Vest;
E: Pod. Moldovei, Subcarpații Moldovei.
· Caracteristici: -sunt dispuși pe direcția NV-SE (în N și centru), culmi curbate în S;
-altitudinile au valori mijlocii;
-înălțimile maxime depășesc 2000 m în Munții Rodnei și Mmunții
Călimani, sau se apropie de această altitudine (Munții Ciucaș, Munții
Maramureșului și Ceahlău;
-sunt formați din trei fâșii paralele care reflectă alcătuirea geologică a
substratului: -vulcanic (V)
-șisturi cristaline (centru-roci dure)
-fliș (E și S; acestea fac parte din categoria rocilor
sedimentare cutate);
-au forme variate de relief: -relief vulcanic (cratere, conuri, platouri) în
munții Călimani, Gurghiului și Harghitei;
-relief glaciar (Munții Rodnei);
· Diviziuni:
-se pot împărți în trei mari grupe (subdiviziuni) transversale:
Ø în N, grupa nordică (Carpații Maramureșului și ai Bucovinei);
Ø în centru, grupa centrală (Carpații Moldo-Transilvani);
Ø în S, grupa sudică (Carpații Curburii).
· Grupa Nordică (Munții Maramureșului și Bucovinei):
Ø Limite: -de la granița de N până la zona de lăsare axială (Munții Bârgăului-
Depresiunea Dornelor- culoarul depresiunilor Câmpulung- Gura Humorului);
Ø Caracteristici: -culmile sunt orientate NV-SE;
-munții sunt dispuși pe trei șiruri paralele:
-șirul vulcanic (culmi rotunjite, fără cratere, roase de agenți
externi);
-ex: Munții Oaș, Gutâi, Țibleș;
-șirul cristalin
-ex: Munții Maramureșului, Suhardului, Rodnei-
Vf. Pietrosul (2303 m) și Vf. Ineu (2279 m);
-șirul cu fliș (cu înălțimi mici)
-ex: Obcina Mestecăniș, Feredeului, Obcina
Mare.
-depresiuni: -Maramureș, Oaș, Dornelor, Câmpulung-Gura
Humorului;
-pasuri și trecători: Prislop, Mestecăniș, Tihuța, Huta.
· Grupa centrală (Munții Moldovei/ Carpații Moldo-Transilvani):
Ø Limite: -de la Munții Bârgăului-Depresiunea Dornelor-Depresiunea Câmpulung-Gura
Humorului până la râul și pasul Oituz;
Ø Caracteristici: -se continuă cele trei șiruri muntoase (vulcanic, cristalin, fliș);
-cei mai înalți sunt Munții Călimani (Vf. Pietrosul-2100 m);
-foarte dezvoltată fâșia munților vulcanici (Călimani, Gurghiului,
Harghita);
-aici se află singurul lac vulcanic din țara noastră (L. Sf. Ana)
-culmi muntoase:
v șirul vulcanic: Munții Călimani, Gurghiu, Harghita;
v șirul cristalin: Munții Giurgeului, Hășmașu Mare, Munții Ciucului;
v flișul: Munții Bistriței, Stânișoarei, Tarcăului, Nemira, Ceahlău, Goșmanu, Berzunț;
-depresiuni: Depresiunea Giurgeu (pe Mureș), Ciucului (pe Olt),
Comănești (pe Trotuș);
· Grupa sudică (grupa Curburii):
Ø Limite: -de la râul și pasul Oituz până la Valea Prahovei;
Ø Caracteristici: -au înălțimi mici;
-orientarea culmilor: N-S, E-V, NE-SV;
-dispare șirul vulcanic și cel cristalin;
-aici este epicentrul seismelor din șara noastră;
-culmi muntoase: -Munții Perșani;
-Munții Baraolt;
-Munții Întorsurii;
-Munții Baiului;
-Munții Bârsei (Vf. Postăvaru și Vf. Piatra Mare);
-Munții Ciucaș (cei mai masivi, cu Vf. Ciucaș-1954
m);
-depresiuni: Depresiunea Brașovului (cea mai întinsă depresiune
intramontană din România)
Carpații Meridionali:
-se află situați în partea centrală a țării și în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei.
· Limite: -Valea Prahovei- culoarul Timiș- Cerna- Bistra;
· Caracteristici generale: -reprezintă șirul cel mai impunător, cel mai masiv și mai înalt
al Carpaților Românești;
-înclinare: EV;
-alcătuire: -din roci predominant dure (șisturi cristaline,îndeosebi, granituri) și calcaroase pe margini;
-au cele mai mari înălțimi din țara noastră (Vf. Moldoveanu-2544
m și Vf. Negoiu- 2535 m); din această cauză au mai fost
denumiți și Alpii Transilvaniei;
-reprezintă sectorul în care pe crestele cele mai înalte ale munților
se întâlnește cel mai reprezentativ relief glaciar;
-fragmentare redusă și masivitate remarcabilă (doar două văi
transversale: Olt și Jiu);
· Diviziuni: -grupa Bucegi;
-grupa Făgăraș;
-grupa Parâng;
-grupa Retezat- Godeanu.
Ø Grupa Bucegi:
v Limite: -Valea Prahovei- Valea Dâmboviței;
v Caracteristici: -se prezintă ca un bloc abrupt pe trei laturi;
-au înălțimi de peste 2000 m (Vf. Omu- 2505 m);
-alcătuire: roci sedimnetare (calcare și conglomerate);
-este formată din trei masive muntoase: -Bucegi;
-Piatra Craiului;
-Leaota;
Ø Grupa Făgăraș:
v Limite: -Valea Dâmboviței- Valea Oltului;
v Caracteristici: -cea mai masivă grupă, cu cele mai mari înălțimi;
-alcătuire: șisturi cristaline;
- se prezintă sub forma a două culmi: -culmea de N (cu
creste ascuțite);
-culmea de S (mai
domoală);
-culmea de N este alcătuită din: Munții Făgăraș cu Vf.
Moldoveanu și Vf. Negoiu;
-culmea de S alcătuită din: Munții Păpușa, Iezer, Ghițu,
Frunții, Cozia;
-depresiuni: Depresiunea Loviștei (pe Valea Oltului);
Ø Grupa Parâng:
v Limite: -Valea Oltului- Vlaea Jiului- râul Strei;
v Caracetristici: -se remarcă prin întinderea mare și existența unor
suprafețe netede;
-se remarcă relieful glaciar;
-cea mai mare înălțime: Vf. Parângu Mare (2519 m);
-culmi muntoase: -Munții Căpățânii;
-Munții Lotrului;
-Munții Cindrel;
-Munții Șureanu;
-depresiuni: Depresiunea Loviștei;
Ø Grupa Retezat- Godeanu:
v Limite: -E: defileul Jiului și Depsresiunea Petroșani;
-N: culoarul Bistrei și Depresunea Hațeg;
-V: culoarul Timiș-Cerna;
v Caracteristici: -are formă de triunghi;
-alcătuire: șisturi cristaline și calcare;
-are peste 60 de vf. care depășesc 2000 m, cea mai mare
înălțime este atinsă în Vf. Peleaga 2509 m;
-culmi muntoase: -Munții Godeanu: Vf. Gugu 2291 m;
-Munții Retezatului: Vf. Peleaga;
-Munții Țarcului;
-Munții Vâlcanului;
-Munții Cernei;
-Munții Mehedinți;
-depresiuni: Depresiunea Petroșani (pe Jiu);
Depresiunea Hațeg (pe Strei);
Carpații Occidentali:
· Limite: -N: Valea Barcăului/ Valea Someșului;
-S: Valea Dunării;
-E: Depresiunea Colinară a Transilvaniei;
-V: Dealurile de Vest și Câmpia de Vest;
· Caracteristici: -altitudini mai coborâte față de celelalte grupe ale Carpaților (1800 alt
max.);
-alcătuire: „mozaic de roci” (sedimentare, eruptive, metamorfice);
-au aspect discontinuu, fiind întrerupți de văile Mureșului, Timișului etc;
-aici se află „polul ploilor” de la noi din țară;
· Diviziuni: -Munții Banatului;
-Munții Poiana Ruscă;
-Munții Apuseni;
Ø Munții Banatului:
v Limite: -N: Valea Timișului;
-S: Valea Dunării;
-E: Culoarul Timiș-Cerna;
v Caracteristici: -au altitudini coborâte (max. 1146 m în Vf. Semenic);
-alcătuire: roci sedimentare, cristaline, intruziuni
granitice;
-culmi muntoase: -treapta înaltă: -Munții Semenicului;
-Munții Almăjului;
-treapta joasă: -Munții Aninei;
-Munții Dognecei;
-Munții Locvei;
-depresiuni: Depresiunea Almăjului;
Depresiunea Caraș-Ezeriș;
Depresiunea Oraviței de Vest;
Ø Munții Poiana Ruscă:
v Limite: -Valea Bistrei și Valea Mureșului;
v Caracteristici: -altitudini reduse (alt. max. Vf. Padeș- 1374 m)
-alcătuire: șisturi cristaline și calcare;
-sunt relativ izolați și bine delimitați;
-depresiuni: E: Depresiunea Hațegului.
Ø Munții Apuseni:
v Limite: -de la Valea Mureșului până la Valea Barcăului;
v Caracteristici: -alcătuire: „mozaic petrografic” (roci dure, roci
vulcanice, roci sedimentare cutate);
-existența unor întinse suprafețe cu roci calcaroase (element
original);
-prezența „depresiunilor-golf” (element original);
-masivele pornesc radiar, în toate direcțiile, dinspre zona
centrală-Munții Bihor-cei mai masivi și mai înalți;
-culmi muntoase: -dispuse ca nervurile unei frunze de
stejar;
-masivul principal este masivul Bihor
(Vf. Bihor- 1849 m) și muntele Vlădeasa;
-NE: Muntele Gilău;
-N: Munții Plopiș și Munții Meseșului;
-E: Muntele Mare;
-S și SE: Munții Metaliferi, Trascăului;
-V: Munții Zarandului, Codru-Moma,
Pădurea Craiului („munții Crișurilor”);
-depresiuni: Depresiunea Zarandului;
Depresiunea Beiușului;
Depresiunea Vad- Borod.
